sâmbătă, 21 februarie 2009

derivă 1

Stau ca o găină saşie
la masa cu computer
şi mă avânt
copleşită de sentimentul necesităţii.
Paradoxal, mi-am uitat bibliografia acasă
şi nici un nume nu-mi vine în minte
în afară de Shakespare,
mult-iubitul şi plictisitorul, neînţelesul...
Îl citesc ca şi cum
aş visa,
iar dimineaţa nu mi-aş mai aminti
nimic.
Nimic genial sau revelator
nu ţâşneşte din mine,
cuvintele mele sunt de o banalitate
respingătoare.
De aceea îl iubesc
atât de mult pe Arghezi
Şi mă dezic de toţi ceilalţi.
Mă opresc aici.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu