Omul este cu adevărat LIBER abia atunci când libertatea lui nu mai depinde de nimic din afară, când se poate SIMŢI liber într-o celulă de închisoare sau pe patul unui spital... până atunci, omul nu este matur, desăvârşit. El este creat cu puteri nebănuite: puterea de a rămâne vertical şi stabil în vremuri de furtună, de a aduce pacea în mijlocul războiului şi lumina în beznă! Dar asta necesită multă muncă de supunere a voinţei proprii voii lui Dumnezeu. Presupune să fii oricând pregătit să pierzi, înainte de a câştiga. Altfel, o pierdere cât de mică te va distruge sau te va mutila. Iar când ai pierdut, ştii că Dumnezeu a pierdut; cînd ai învins, ştii că El a învins împreună cu tine! Şi ca un copil care are deplină încredere în Tata, te supui deciziei Sale, ştiind că toate lucrurile lucrează împreună pentru binele tău şi pentru slava Lui şi că Dumnezeu Îşi respectă întotdeauna promisiunile. Atunci când ai toate răspunsurile, nu mai ai nvoie de credinţă, de "încrederea neclintită în lucrurile care nu se văd". Când crezi, nu mai ai nevoie de explicaţii. Acţionezi neîntârzîiat, fără ezitări, fără întrebări, fără scânceli. Când ajungi să-L iubeşti pe Dumnezeu astfel, eşti foarte aproape de perfecţiune, de Împărăţia Cerurilor. Atunci bucuria ta nu va mai pieri, nu te vei mai plictisi şi vei iubi pe toată lumea deopotrivă, mai ales pe cei care nu merită. Pentru că nici eu, nici tu, nici altul n-am meritat şi nu vom merita vreodată dragostea Lui.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu