ROUA

Roua

Daca toate aceste frunze, mii de soli ai linistii sau ai furtunii, ar putea vorbi... daca frunzele ar putea grai, cate n-ar mai spune ele despre dragoste! Ca si dragostea e furtunoasa uneori, senina alteori, urzind soapte si suspine, cantand despre suflete si despre marele lor Creator. Si dragostea e iute ca focul si adanca precum apa...
       ROUA
PE MANA TA STAU PICATURI LIMPEZI
SI FLUTURI, SI FLUTURI LA STOMAC
VAD IN PICATURA ASTA, DE EXEMPLU,
O FRANTURA DIN CHIPUL TAU
IAR IN CELALATA
VAD OCHII MEI.
PARI O OGLINDIRE DE ZMEU
ORI O NALUCA ALERGAND IN NOAPTE...
TE VAD CU INIMA SI TE SORB IN MINE
TE SORB IN MINE DE TOT...
VREAU SA-TI SIMT SUFLETUL ALERGANDU-MI PRIN VENE.
VREAU SA CANTAM SERENADE IN DUET
SI SA DANSAM VALSUL,
VALSUL IUBIRII
AL VIETII SI AL MORTII
IMPREUNA.

12

          Unii psihologi sunt de parere ca numarul 12 este un fel de numar mistic, ceva ce este inscris in bioritmul colectiv intocmai precum curgerea timpului. 12 luni, 12 ucenici, 12... pasi de urmat in viata pentru a liber de prejudecati si de poveri inutile. 
           Iata cei 12 pasi ganditi astfel de un psiholog care a reusit sa invinga clisee, obiceiuri- numiti-le cum doriti- actiuni personale care il prejudiciau si ii prejudiciau pe cei apropiati lui. Este crestin, deci a pus in centru doctrina despre Hristos. Daca nu corespunde propriilor dvs. convingeri, puteti alege sa nu credeti in aceasta strategie psihologica.  
             1. Orice pas trebuie facut cu toata onestitatea ca sa fie 100% real. 
             2. Fii sigur(a) ca VREI  sa renunti la ce iti produce frica!
             3. Trebuie SA VREI sa te vindeci. 
             4. Fiecare TEAMA/ NECAZ/ BOALA/ PACAT  pe care trebuie sa le infrunti au fost si sunt invinse de Acela pe care Il urmezi- Hristos. 
             5. Frica este un fel de ATEISM. 
             6. Nici unul din lucrurile de care iti este frica nu e asa de rau ca frica insasi. Concentreaza-te pe obiectiv!
             7. Relaxeaza-te, petrecand zilnic timp cu Dumnezeu. 
              8. Traieste astazi numai pentru ziua de astazi. 
             9. Spune-ti mereu: "In liniste si in incredere va fi taria mea!" (Isaia 30:15)
             10. Incredinteaza in mana lui Dumnezeu fiecare teama a ta!
             11. Ia-ti in mod deliberat sarcina de a-i ajuta pe cei care nu iti pot rasplati ce ai facu tpentru ei. 
             12. Uita-te la cele mai mari temeri ale tale pe rand, analizandu-le si eliminandu-le: 
               - teama de esec
              -teama de a depinde de altii la batranete
             - teama de a pierde dragostea unui prieten/ partener de viata
            - teama de necunoscut (viitor)
            - teama de moarte si suferinta  s.a. 
            Lista ramane deschisa pentru fiecare, importanta este insa atentia acordata sufletului dvs., zilnica, intocmai cum aveti grija sa va hraniti si sa va ingrijiti trupul. 

web

Ma intreb ce s-ar intampla daca paianjenul ar ramane ancorat, infasurat in propria panza? Daca ar cadea in propria capcana, iar ceea ce i-a fost sursa libertatii de miscare si a meselor imbelsugate, devine deodata cauza suferintei profunde, la granita cu moartea. Dar nu! Nici un paianjen nu s-a prins in panza proprie si nici nu se va prinde vreodata! Este scris in materialul sau genetic, in firea lucrurilor, in legile universului, ca paianjenul nu va fi niciodata prins decat de vreo pasare flamanda.
Painajenul sunt eu, cu miile mele de panze tesute in retele bine gandite, dar efemere, facute sa reziste numai o clipa, atata cat sa se prinda in ele vreo prada sau cat sa ma deplasez mai lesne dintr-un loc in altul. Eu nu ma leg definitiv de nimic, cuvantul "statornicie" imi lipseste din vocabular. Sunt un paianjen atipic, care nu se hraneste cu insecte, deci nu are nevoie sa-si educe rabdarea, stand nemiscat pep panza in asteptarea prazii. Panzele mele servesc unui singur scop: dorintei de a tese urzeli de-o clipa pentru privirile incordate ale copiilor rataciti in semiintuneric. Urzelile mele sunt frumoase si nici una nu seamana cu cealalta. La prima atingere a vantului sau a vreunei frunze uscate, se pierd, dar paianjenul tese altele, la nesfarsit.... asta ii e menirea! Paianjenul cel nestatornic zboara pe firele invizibile dintr-un loc in altul, fara macar sa-i pese ca in urma lui a lasat mii de opere de arta lucrate cu propriile-i chelicere. Paianjenul nu pune pret pe lucruri, oricat de multa valoare ar vedea in ele altii.... paianjenul acesta are aspiratii mai inalte, si tesaturile lui sunt ca micile licariri ale unei lumanari sau ca flash-ul unei lanterne: aduceri-aminte. Da, aduceri-aminte, sau schite timide ale frumusetii de dincolo de rugina si tarana. Stiti ca eu folosesc intotdeauna reminder-ul telefonului pentru datele de nastere ale celor dragi? E un mare secret ce va spun, l-am tinut inchis in cutia inimii pana acum. Dar fara reminder sau agenda, as fi pierduta complet. Ce bine e atunci cand vad o lumina aprinsa pe telefon, iar pe display apar cuvintele: 5 octombrie, ziua Anei. E frumos ce vad, dar asta ar fi egal cu zero daca n-as sti cine e  Ana si nu as suna-o sa-i urez "La Multi Ani!"  Intelegeti acum, de ce panzele de paianjen nu au decat valoare de "memento"? Ele te trimit inevitabil cu mintea la paianjen si mai sus, la Dumnezeu.
Ieri am tesut o panza in forma de stea. Azi nu mai este. Se pare ca a batut vantul de vara in camera mea adapostita de troiene si viscol. Astazi abia am terminat o panza complet invizibila si mult mai lipicioasa decat cele de pana acum; aceasta panza inchipuia un inger tremurator si translucid. Ciudat lucru e ca panza asta nu se rupe. Firul e atat de subtire, incat se subtilizeaza complet de materie si devine energie pura. Panza asta lipicioasa am gasit-o in acelasi loc ca la inceput: sudata de miezul sufletului meu de insecta. De ea nu am cum si nu vreau sa scap. De ea m-am atasat profund, pentru ca e panza mea imateriala, e ingerul meu pazitor, e eu-l meu cel mai pur!
Ma intreb ce s-ar intampla daca paianjenul si-ar infasura propria panza precum coconul o larva? Raspunsul e simplu: ar trai vesnic!

Reverii

momentul

             In momente de genul acesta, orice tanara de varsta ei s-ar fi pierdut cu firea, s-ar fi balbait fara noima sau macar i s-ar fi invapaiat obrajii. Se afla zi de zi fata in fata cu cel mai fermecator barbat din cati cunoscuse, lucrau la birouri invecinate, si pana si colegele trecute cu mult de prima tinerete afisau un zambet tamp cand aparea Mihai la serviciu. Pe de alta parte, tanarul era fascinat si intrigat in acelasi timp de relaxarea si naturaletea de care dadea dovada colega lui de birou. Intrigat, pentru ca, in general, mai pe ocolite sau direct, femeile i se aruncau in brate fara ca el sa faca vreun efort; fascinat, fiindca intotdeauna si-a dorit sa fie el "barbatul", el cel care curteaza, invita, alege. Eliza parea sa-i ofere aceasta ocazie rara pe care inca n-o avusese pana la cei 27 de ani ai sai. 
           Intr-o dupa-amiaza, ramasi singuri inainte de plecare, Mihai indrazni s-o intrebe: 
          - Spune-mi, cum reusesti sa fii mereu atat de calma, atat de diafana?... Esti plina de o pace interioara care-ti vine parca dintr-o alta lume, ca aici.... totul e haos. 
           Cu zambetu-i caracterisstic, ea ii raspunse deschis: 
         - Uite, noi doi avem varste apropiate- poate eu sunt putin mai mare, oricum e irelevant. Nu stiu ce fel de viata ai dus tu pana acum, insa a mea a fost plina de furtuni si tornade; zilele senine erau mai degraba sarbatori rare. Starea mea de acum seamana cu somnul suspinat al unui copil care a incasat o bataie zdravana de la maica-sa si a plans cu sughituri, pana a adormit obosit si nemangaiat. Acel copil va dormi un somn atat de adanc, de alb si fara vise, incat la trezire va simti ca a renascut. Odihnit si calm, copilul isi va trai aceasta noua viata mult mai intelept, cu o lectie invatata si cu zbuciumul sufletesc mult domolit....
            Fixand cu privirea raftul de deasupra biroului, Eliza facu o pauza, ca si cum ar reflecta, apoi isi incheie micul discurs: 
         - Dar pentru asta e nevoie sa redevii copil. Dupa ce iti scuturi sufletul si mintea de toti parazitii care s-au lipit de ele, iti vei redobandi puterea de a fi senin si de a te bucura de toate lucrurile ca si cum atunci le vezi pentru prima data. 
            Mihai ar mai fi vrut sa spuna ceva: s-o aprobe, s-o compatimeasca, orice... dar maxilarul ii ramase inclestat intr-un spasm al mintii care se chinuie sa proceseze o ecuatie dificila. Cine ar fi putut banui atata profunzime in gandirea unei fiinte diafane si fragile cum era ea? 

PAGINA DE ROMAN (2)

Drumul hurducait in autobuzul plin de trupuri inerte emanand continuu sudoare... drumul.... Ea visa Dincolo de caldura torida, de mirosuri si mizerie, se afla o alta lume- lumea ei, a Elizei Pandele. Nu vrei sa ne jucam putin? Numai o data, cu mingea mea! Promit ca maine ... In definitiv, tot ce avem este mintea, sufletul, singurele proprietati pe care nimeni nu ni le poate smulge, de care nimeni nu ne poate jefui. Auuuuuuuuu! Esti cel mai rau din lume! Te spun la mama! Numai tu esti de vina! Esti cel mai rau!... Aici se zamislesc amintirile, bucuriile, amagirile, comediile... Daca  nu adormi in 10 secunde ti-o incasezi! 1... 2... 2... 2... 2... Uneori timpul se opreste in loc la un moment care ti-a marcat existenta si care poate sa nu fie de o importanta prea mare in ochii altora. Este timpul zero de unde porneste intreaga ta viata. Toate astea izvorasc din suflet, din gand, din constiinta celui care traieste... mai mult sau mai putin. Dar traieste! Aici te refugiezisi tu, cititorule, chiar daca n-o stii, cand vrei sa gasesti liniste, ori echilibru, ori ceva care sa te bucure, sa te alinte sau poate chiar sa te chinuie. Dar cine s-ar duce in casa lui ca sa fie biciuit? Oare gresesc? Nu m-am dus eu de bunavoie in camera de tortura ori de cate ori am vrut?

Judy Garland, Somewhere Over the Rainbow

http://www.youtube.com/watch?v=QhzbzwPNgXA